1 decembrie – Am amanat prea mult dieta. Zvonul celor opt feluri de prajituri pe care le va face mama de Craciun m-a motivat sa arunc toate porcariile de prin dulapuri si sa imi cumpar tone de salata. Macar sa dau jos fix ce urmeaza sa acumulez in Zilele Imbuibarii, ca sa fiu pe zero. Da, dar daca tot fac un efort, ar fi bine sa rezulte si un pas inainte, nu? Am sa ma apuc de regimul danez, e taman bun, nu implica schimbari in stilul de viata si slabire lenta, e drastic si cu rezultate spectaculoase cum imi doresc.
3 decembrie – Maine merg la cumparaturi, ca regimul danez nu e cu multa salata, cine ar fi crezut? E cu multa carne de vaca, dar am sa compensez, din ianuarie devin vegetariana si gata.
4 decembrie – Oare cate dulciuri limited edition exista pe lume? Si oare chiar nu le mai gasesti din ianuarie incolo? Pana la urma Mos Nicolae asta aduce, nu? Chestii calorioase si divine, a minute on your lips, a lifetime on your hips As putea sa incerc cate ceva si sa incep dieta de pe 7, o sa ma incadrez cu termenul chiar inainte de Craciun.
9 decembrie – Azi trebuie sa mananc TOT! Nu stiu ce o fi fost in mintea mea de am cumparat probabil jumatate de tir de zahar sub diverse forme, dar daca nu incep dieta maine, inseamna ca in prima zi de Craciun o sa mananc telina fiarta, ceea ce e de neconceput. Si daca intrerupi dieta, trebuie ca 5 ani apoi sa nu o mai incerci, e ceva cu metabolismul si chestii si eu chiar nu imi permit luxul asta. Deci la razboi, ca ti-ai facut-o cu mana ta.
10 decembrie – Mi-e rau. Nu, nu de foame. Imi face greata doar gandul ca exista gustul dulce pe lume. O fi de la fiere? E adevarat ca poate am exagerat un pic cu biscuitii, napolitanele, budincutele si bomboanele ieri, dar daca era sa imi fie rau de la ele, se intampla pe loc, fix cand imi crestea glicemia, nu? Sigur e de la fiere…
11 decembrie – Stiu ca scrie ca nu poti inlocui nimic, sari nimic sau adauga nimic in dieta asta, dar pe bune, telina fiarta? Singura varianta in care as manca telina fiarta ar fi impreuna cu suratele sale legume, bine acoperite de maioneza. Altfel zau ca nu e mancare pentru oameni!
14 decembrie – Cine naiba a inventat spanacul? De ce vreodata ceva care se scurge din furculita ca niste alge dezgustatoare ar putea fi bun pentru tine? De ce sa nu ajute Dumnezeu omenirea catusi de putin? De ce miroase in halul ala, nu era destul ca arata ca si cand a mai fost mancat o data? Jur ca nu o sa mai pun gura vreodata pe tort, numai gandul ca asta o sa ma oblige sa mananc spanac a doua oara in viata va fi suficient ca sa ma ambitioneze.
17 decembrie – Sa-i ia naiba cu targul lor de Craciun! Cica devine bizar cand stai si te uiti 30 minute la cum intoarce un nene mici si pastrama pe gratar. Dar de cei care se uita la fel la carusel sau la iesle de ce nu se ia nimeni?!
20 decembrie – Viata nu merita traita. Prefer sa mor tanara, bine impanata, inconjurata de ambalaje de ciocolata sau ingropata intr-o gramada de M&M’s.
22 decembrie – Mai e cineva in orasul asta care nu face cozonac? Imi miroase parul a cozonac, ceea ce, daca stau si ma gandesc, nici macar nu e asa rau, ca ma ajuta sa adorm mai usor, hamesita fiind.
24 decembrie – Sper ca Mos Craciun imi aduce sarmale. Si jumari. Si 300 de cutii de Ferrero Rocher. Si suc din ala care nu a vazut vreodata vreun fruct si din cauza caruia iti iese acidul pe nas, facandu-te sa scoti sunete de alien.
25 decembrie – M-am cantarit. A meritat chinul. Voi putea manca fix de toate, cat vreau eu, oricand vreau eu. Bine, am sa fiu cumpatata, evident, a fost mult prea greu ca sa dau totusi iama in toate.
27 decembrie – Cum e posibil ca in doua zile, 48 ore, 2880 minute, 172800 secunde corpul cuiva sa acumuleze tot, pana si aerul inspirat? Unde e justitia divina?! E clar, am probabil vreo boala nedescoperita inca, ii vor da sigur numele meu si oamenilor o sa le fie mila gandindu-se la chinurile prin care am trecut. Urmeaza Revelionul si o vacanta la soare pe care am asteptat-o un an si in care probabil o sa ma ude lumea pe prosop confundandu-ma cu o balena esuata. Ce ma fac?
29 decembrie – Cum de nu mi-a zis nimeni despre asta? De ce nu face nimeni pancarte, bannere si emisiuni tv despre asta? De ce lasam oamenii sa se tortureze singuri cu diete cand exista ceva atat de minunat? In disperare de cauza am cautat pe net „clinica remodelare corporala Bucuresti” si am gasit cea mai tare chestie ever – criolipoliza. Iata garantia mea ca nu o sa o iau razna dupa sarbatorile astea. Practic aparatul asta iti ingheata grasimea, care apoi este eliminata de sistemul limfatic si de ficat. Pur si simplu stai cu niste aplicatoare pe tine si slabesti exact acolo unde vrei. Nu doar ca slabesti facand fix nimic, dar scazi in centimetri exact in zonele dorite, care la mine sunt extrem de extinse, practic doar coatele si degetele de la picipare le-as exclude. Daca asta nu e cea mai tare inventie din istorie, atunci nu stiu care e! Si se intampla natural, treptat, adica am sanse reale sa merg in vacanta cu costumul de baie la mine si nu cu cel de ski.
20 februarie – Criolipoliza pret de 60 de minute, iata singura mea rezolutie pe anul asta. Pur si simplu cred ca sarbatorile mele, concediile mele si viata mea vor fi cu adevarat frumoase de acum incolo datorita ei. A functionat. A functionat pe bune. Au disparut niste colacei, niste „atarnacei”, niste chestii care nu trebuiau sa fie acolo, indiferent de numele lor. Clar imi fac abonament!